Neuroplasticitatea zi de zi, în terapia din cabinet
În activitatea mea de psiholog, am descoperit ca, neuroplasticitatea nu este doar un concept științific fascinant, ci un instrument concret de lucru. De fiecare dată când lucrez cu o persoană care se confruntă cu anxietate, depresie, stres cronic sau traume vechi, știu că nu pornesc de la un creier „defect”, ci de la un creier care a învățat un anumit tipar de supraviețuire in urma unui eveniment neplacut, o intarziere a reactiei părintilor intr-o anumită situatie etc. Acesta poate sa invete să integreze trauma, astfel incat sa nu mai simta discomfort, sa o accepte si sa trăiască cu ea, sa dobandească abilităti, care sa il ajute sa revină la starea de inainte de evenimentele defavorabile. Daca vorbim despre un copil care are dificultăți de atenție, agitație sau întârziere în limbaj, consider că, atunci cand este stimulat poate să isi atinga potentialul maxim de dezvoltare. Si asta avand in vedere că, creierul nu doar creaza neuroni noi – el are capacitatea de se adapta continuu, refăcându-și structura și creând sinapse noi zi de zi, atunci când beneficiază de un minim sprijin, atât din interior, cât și din exterior.
La adulți: rescrierea tiparelor vechi
Pentru mulți adulți, dificultățile emoționale sau comportamentale sunt urmări ale unor tipare învățate în copilărie , unele înrădăcinate în medii nesigure, critice sau lipsite de afecțiune. Cu răbdare, empatie și terapiii bine alese (inclusiv neurofeedback), aceste trasee pot fi ajustate, redefinite.
🌱 Un adult care a învățat că nu poate avea încredere în ceilalți, poate învăța să construiască relații sigure.
🌱 Un creier antrenat ani de zile în anticiparea pericolului poate învăța, treptat, liniștea.
🌱 O persoană epuizată de anxietate poate descoperi calmul – nu ca pe o stare artificială, ci ca pe o nouă normalitate neuronală.
La copii: crearea bazelor pentru un viitor sănătos
La copii, intervenția timpurie este esențială. Cu cât începem mai devreme, cu atât observam progrese mai mari, uneori imediate in dezvotarea cognitiva si emotionala . Prin joc, stimulare cognitivă, intervenții personalizate și neurofeedback, putem susține:
- dezvoltarea limbajului
- reglarea emoțională
- creșterea capacităților de atenție și concentrare
- întărirea funcțiilor executive și a motivației
🌟 Un copil cu ADHD poate învăța să-și regleze impulsivitatea.
🌟 Un copil cu anxietate de separare poate descoperi în sine resurse de autonomie.
🌟 Un copil care nu vorbea la 4 ani poate deveni un elev curios și implicat la 7 ani.
Neurofeedbackul – partenerul neuroplasticității
În ambele cazuri, neurofeedbackul susține activ procesul de remodelare: antrenând creierul să acceseze ritmuri cerebrale mai echilibrate, oferi contextul fiziologic pentru ca schimbarea psihologică să devină durabilă. Este o formă blândă, dar profundă de intervenție, care „vorbește” direct cu creierul, dincolo de cuvinte.
Psih. Ursu-Balaci Mariana
🔖 Tag-uri:
- #neuroplastitate #neurofeedback #terapiepsihologică #dezvoltarepersonală #copiișiadulți #intervențietimpurie #afectareemoțională #reglareemoțională #psihologieFocșaniursu #UrsuBalaciMariana #sănătatementală #transformareinterioară #anxietate #depresie #ADHD #terapieneurofeedback #autism #AVC #Parkinson #bornout #epuizare #anxietate
