Implicarea părinților în terapie: cheia progresului copilului
Astăzi, în cabinet, am lucrat neurofeedback cu un băiețel de 3 ani. Tatăl lui, prezent la ședință, mi-a spus că el „lucrează și nu are timp să stea prea mult cu copilul… face soția ce poate”. În același timp, era nemulțumit că micuțul nu face progres și chiar că întreaga echipă terapeutică nu reușește „să scoată mai mult” de la copil.
Această situație nu este singulară. Din păcate, mulți părinți cred că rolul lor în terapie se rezumă la a aduce copilul la cabinet și a aștepta rezultate. Realitatea este alta: oricât de implicați ar fi specialiști, fără susținerea părinților, progresul copilului rămâne lent și fragil.
De ce este esențială implicarea părinților?
Când un copil este diagnosticat cu tulburări de spectru autist sau întârzieri de dezvoltare, familie întreagă pornește pe un drum nou. Terapeutul poate lucra cu copiii câteva ore pe săptămână, însă adevărata schimbare se produce în fiecare zi, acasă, în parc, la masă, în situațiile obișnuite de viață.
- Continuitatea : dacă la copilul învață să formuleze o propoziție, părintele este cel care trebuie să repete exercițiul la terapie, la cumpărături sau înainte de culcare.
- Exemplul personal : copilul simte atitudinea părintelui. Dacă mama și tata cred în progres și se implică, și copilul devine mai motivat.
- Relația emoțională : părintele care lucrează cot la cot cu copilul creează o legătură mai puternică și mai sigură, ceea ce îl ajută pe mic să se deschidă și să prindă curaj.
O mamă povestea: „Petru un rezultat bun e necesar ca părinții să muncească în rândul cu copilul, în fiecare zi. Oricât de greu ar fi, stai în spatele copilului și-i șoptești cum e corect.” This perseverență, chiar dacă obositoare, face diferența.
Ce înseamnă, practic, implicarea?
- Participarea la ședințe : părintele învață direct de la terapeut tehnici și le aplică acasă.
- Un program clar : organizarea timpului astfel încât exercițiile și jocurile terapeutice să fie integrate în rutina.
- Sprijin emoțional : uneori părinții au nevoie de consiliere pentru a face față stresului, oboselii și comparații cu alți copii.
- Colaborare cu echipa terapeutică : comunicarea constantă cu specialiști pentru a urmări pașii și obiectivele.
Un adevăr important pentru toți părinții
Oricât de buni ar fi terapeuții, nimeni nu-l poate înlocui pe părinte. Progresul copilului depinde în mare măsură de continuitate dintre ședințele de terapie și viața de zi cu zi.
Da, este greu. Da, cere timp, răbdare și renunțarea la anumite conforturi. Dar fiecare cuvânt rostit, fiecare gest învățat, fiecare pas înainte al copilului devine sau victorie împărtășită.
Nu putem aștepta minuni dacă nu suntem parte din echipă. Copilul nu are nevoie doar de specialiști, ci și de părinți implicați, constante, răbdători și prezenți.
Pentru că, până la urmă, cel mai bun terapeut al copilului rămâne părintele .
Psih. Mariana Ursu Balaci
#terapiadeacasa #pparinti implicati #neurofeedbackUrsu #tatasimama evolutiacopilului
