Axa intestin – creier
Axa intestin-creier este o cale importanta de comunicare intre sistemul nervos central si tractul gastrointestinal. Senzatiile precum senzatia de satietate sau foame sunt controlate prin intermediul acestei axe, care permite creierului sa monitorizeze si sa controleze activitatea tractului gastrointestinal. Sistemul nervos entero-cranian, format din nervul vag, celiac si mesenteric superior, acționează ca un sistem de comunicare bidirectională între creier și intestin.
Nervul vag joaca un rol important in axa intestin-creier. Receptorii localizati in peretele stomacului sunt conectati la nervul vag, care transporta semnalele catre creier, creierul prin intermediul acestor semnale poate monitoriza si controla activitatea tractului gastrointestinal. Nervul vag este implicat in modularea mișcării musculare, ajutand la digestia si coordonarea peristalticii. In plus, el poate controla secretiile digestive si reglarea tonusului muscular al peretelui intestinal. Nervul vag este considerat un jucator important in reglarea homeostaziei si in procesele fiziologice precum satietatea si foamea.
Rolul nervului vag in reglarea vitezei de digestie este bine inteles si a fost studiat in detaliu. Stimularea vagala poate duce la efecte locale mișcării musculare si secretiei digestive, dar recent au inceput sa apara studii care sugereaza ca poate avea efecte mai raspandite la nivelul creierului. Cercetarile au aratat ca stimularea vagala poate avea un impact asupra functiilor cognitive si comportamentale, cum ar fi atentia, memoria, si comportamentul . Aceste efecte sunt probabil generate prin intermediul modificărilor neurochimice care au loc in creier in urma stimularii vagale. Cu toate acestea, cercetarile in acest domeniu sunt inca in curs de dezvoltare si sunt necesare studii suplimentare pentru a intelege mai bine cum si cat de puternic aceste efecte sunt.
De asemeni, există o legătură puternică între anxietate, depresie și sistemul digestiv. Persoanele cu anxietate sau depresie pot prezenta simptome digestive, cum ar fi dureri abdominale, balonare, diaree sau constipație. Aceste simptome pot fi cauzate de modificări ale activității sistemului nervos autonom, care controlează activitatea tractului gastrointestinal.
De asemenea, anxietatea si depresia pot afecta si alte aspecte ale vietii, cum ar fi alimentatia si somnul, acestea pot duce la probleme digestive precum obezitate, diabet, si boli inflamatorii intestinale.
Invers, problemele digestive cum ar fi dureri abdominale sau constipatie, pot contribui la aparitia simptomelor de anxietate sau depresie, aceasta este cauzată de faptul că stomacul este un organ care este conectat la sistemul nervos central și poate influența starea emotionala a unei persoane.
Este important sa se ia in considerare interconexiunea dintre stomac si sistemul nervos central in tratamentul anxietatii si depresiei, dar si a atentiei, memoriei, si comportamentului.
Psihoterapia si neurofeedback-ul sunt doua interventii care au fost utilizate in tratamentul anxietatii si depresiei, și au fost, de asemenea, studiate pentru a vedea dacă pot ajuta la ameliorarea simptomelor digestive.
Ele se concentrează pe modul în care gândurile, sentimentele și comportamentele influențează starea de sănătate mentală și fizică a unei persoane și pot ajuta la identificarea și schimbarea modelelor de gândire și comportament care contribuie la simptomele anxietatii sau depresiei.
Neurofeedback-ul este o tehnică non-invazivă care se bazează pe monitorizarea activității cerebrale și furnizarea de feedback imediat prin intermediul unor semnale vizuale sau sonore. Aceasta poate ajuta la modificarea activității cerebrale și poate fi utilizată pentru a trata diverse probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.
Terapia prin neurofeedback se bazează pe ideea că, prin feedback-ul vizual sau auditiv, pacientul poate învăța să-și controleze activitatea cerebrală.
În timpul unei ședințe de neurofeedback, pacientul poartă un set de electrozi care sunt plasați pe cap pentru a măsura activitatea electrică a creierului. Aceste semnale sunt apoi analizate de un computer, care generează un feedback vizual sau auditiv pentru pacient. Feedback-ul poate fi, de exemplu, o imagine care se schimbă sau o melodie care se modifică în funcție de activitatea cerebrală a pacientului. Prin intermediul acestui feedback, pacientul poate învăța să-și modifice activitatea cerebrală, care poate ajuta la ameliorarea simptomelor anxietatii, depresiei etc.
